Camelia, fata cu părul de abanos..(I)


Camelia, o poveste inspirată din viața reală ce vă va ține în suspans până la final !


 

     Camelia, un copil ca oricare altul, o fetiță de 5 ani, cu părul negru ca abanosul este greu încercată de soartă încă de la o vârstă fragedă. Este un copil nedorit, în special de mama acesteia. Mamă care într-o zi decide să o abandoneze într-un orfelinat. 

     Zis și făcut. În acea zi, mama ei îi spunea, că o va duce în parcul de distracții. Îi cumpărase chiar și o rochiță nouă de culoare roz pal, pantofiori albi, parul lung și negru i-l prinsese în două codițe, astfel încât pregătind-o și păcălind-o s-o ducă spre noua ei viață!

     Provenea dintr-o familie numeroasă dar bogată, cu frați de vârste apropiate și cu tați diferiți. Mama ei era o femeie tare frumoasă și tare curtată. Lucrul care nu-i displăcea deloc. Însă nu și copiii ce rezultau din aceste aventuri. Era o femeie pe atât de frumoasă, pe atât de rea. Toți angajații care lucrau pentru ea, o urau. Dar nu aveau ce face, deoarece era o femeie foarte influentă și deținea controlul asupra multor fabrici și interprinderi, iar oamenii erau nevoiți să lucreze pentru că aveau nevoie de bani. Era una dintre puținele femei foarte bogate la acea vreme, averea moștenind-o de la părinții ei.

     Era o femeie pretențioasă, avea așteptări multiple, ba chiar cerințe directe de la partenerii cu care aceasta petrecea timpul. O femeie pe care nu orice bărbat o putea cuceri sau păcăli cu vreo bijuterie banală. Pe aceasta trebuiau să o cucerească, să o surprindă încă de la începutul relației, de la prima întâlnire..și nu chiar așa oricum, ci cu coliere cu diamante, cercei și inele de asemenea. Cine romantice, plimbări cu trăsura, flori care mai de care frumos mirositoare și parfumuri scumpe. Avea cerințe clare și nu se mulțumea cu puțin. Juca pe degete orice bărbat interesat de ea, ba chiar tot aceasta punea capăt relației, atunci când obținea ceea ce își dorea de la bărbatul respectiv. Își vedea interesul și atât, preferând să fie iubită, fără să iubească pe nimeni decât pe ea însăși.

     Camelia, era un îngeraș de copil. Era atât de frumoasă, avea părul negru des și lung, ochii căprui spre negru, pielea albă ca laptele și un zâmbet fermecător, finuț. Era extrem de cuminte și mai presus de orice nu-și dorea alte jucării sau încă o altă păpușică așa cum își doreau frații și surorile ei, ci își dorea atât de mult să fie iubită de către mama ei. Era foarte atașată de aceasta, chiar dacă sentimentul nu era reciproc. Era și foarte deșteaptă, era conștientă încă de pe atunci că mama ei nu o iubește, nu o dorește și avea sentimentul că în curând o va părăsi.

 

-Va urma- 🙂

6 gânduri despre “Camelia, fata cu părul de abanos..(I)

  1. Dintotdeauna mi-au placut povestile „nemuritoare”. Sper ca si aceasta poveste sa fie la fel de captivanta si cu personaje cât mai realiste în care sa ne regasim unii dintre noi. Început promitator ! Succes în continuare !…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s